Nașteri
Acasă Stare CivilăNașteri

Nașteri

Înregistrare nașteri

Formulare necesare

Înregistrarea nașterii

Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale (municipiu, oraş sau comună), în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau a personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea, sau a oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:

  • de la data naşterii pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă 3 zile de la data naşterii pentru copilul născut mort

24 de ore de la data decesului pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului deDupă împlinirea termenului de 30 de zile, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.

Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării. (art. 14² alin. (1) din Legea nr. 119/1996)

Nedeclararea naşterii în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 150 lei. (art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 119/1996)

  • Când declaraţia naşterii este făcută de un cetăţean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

Acte necesare

1. În cazul părinţilor căsătoriţi

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
  • certificatul de căsătorie (original şi fotocopie);
  • actele de identitate ale părinţilor (original şi fotocopie);
  • actul de identitate al declarantului, după caz.

Obs.

Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, instanţa de tutelă stabileşte numele de familie şi/sau prenumele, după caz. Certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de către instanţa de tutelă.

În cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă / înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea / înscrierea certificatelor în registrele de stare civilă române; nasterea copilului se înregistrează după transcrierea / înscrierea căsătoriei părinţilor.

2. Părinţii nu sunt căsătoriţi, iar copilul este recunoscut de tată

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
  • certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);• actul de identitate al mamei (original şi fotocopie);• certificatul de naştere al tatălui (original şi fotocopie)• actul de identitate al tatălui (original şi fotocopie);
  • în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, ambii părinţi vor completa şi semna numai în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, declaraţia din care să rezulte şi numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul .

Obs.

Declaraţia cu privire la numele de familie al copilului, se dă şi se semnează numai în faţa ofiţerului de stare civilă. Declaraţia cu privire la recunoaşterea copilului de către tată, poate fi dată şi în faţa notarului public.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, instanţa de tutelă stabileşte numele de familie şi/sau prenumele, după caz. Certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de către instanţa de tutelă.

Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

3. Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
  • certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
  • actul de identitate al mamei (original şi fotocopie) SAU
  • actul de identitate al declarantului (original şi fotocopie), după caz.

În acest caz certificatul de naştere al copilului poate fi solicitat numai de către mmama copilului.

4. Mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaşte copilul

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
    actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului (original şi fotocopie).

5. Unul dintre părinţi sau ambii părinţi sunt cetăţeni străini

– certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
– paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie;
– în cazul cetăţenilor străini ale căror acte de identitate nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se prezintă traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei;
– certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat / transcris în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român (original şi fotocopie);

– dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, apostilat / supralegalizat, în original şi fotocopie, după cum urmează:

a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate / convenţii / acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează:

1. ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine;
2. ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România;
3. ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în mun. Bucureşti, Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

– traducerea legalizată a certificatului de căsătorie;
– dacă părinţii nu sunt căsătoriţi, se prezintă certificatele de naştere, apostilate / supralegalizate, în original şi fotocopie, precum şi traducerea legalizată a acestora;

Obs.:
Când declararea naşterii este făcută de un cetăţean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

6. Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei
În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
c) actul de identitate şi certificatul de naştere al tatălui, în original şi fotocopie; declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

7. Naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă
a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului;
e) actul de identitate şi certificatul de naştere al tatălui, în original şi fotocopie; declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

Termen de soluţionare*

2 zile lucrătoare în cazul în care naşterea este declarată în termenul legal

90 de zile în cazul în care naşterea este declarată după împlinirea termenului legal

*înregistrarea naşterii în registrele de stare civilă şi eliberarea certificatului de naştere

 

 

Taxe: nu se percep

Înregistrare adopție

Înregistrarea adopției

1. Înregistrarea adopţiei încuviinţată în România
Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul s.p.c.l.e.p. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatului sau a sediului instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul.

În noul act de naştere întocmit, rubrica „Locul naşterii” se va completa cu datele din actul de naştere iniţial.

Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 Bucureşti.

Acte necesare:

  • hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat adopţia, definitivă, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o;
  • hotărârea judecătorească prin care s-a admis încredinţarea minorului pentru adopţie, definitivă, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o;
  • certificatul de naştere, în original al adoptatului;
  • certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în original şi fotocopie;
  • certificatul de naştere, în original şi fotocopie, al persoanei care adoptă, dacă este necăsătorit(ă);
  • actele de identitate, în original şi fotocopie (adoptatori şi adoptat, dacă este cazul).

 

2. Înregistrarea adopţiei încuviinţată în străinătate
Adopţiile încuviinţate în străinătate privind cetăţenii români se înscriu prin întocmirea unui nou act de naştere la Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 Bucureşti.

Adopţiile încuviinţate în străinătate privind persoane ale căror acte de naştere şi, după caz, de căsătorie sunt înregistrate în România se înscriu numai prin menţiune, pe marginea actelor de stare civilă, dacă la data încuviinţării adopţiei acestea nu aveau cetăţenie română.

Acte necesare pentru înscrierea menţiunii de adopţie:
sentinţa de recunoaştere de către tribunalul competent a sentinţei de încuviinţare a adopţiei din străinătate, conform prevederilor art. 1095 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă;

  • sentinţa de adopţie definitivă, în original;
  • traducerea legalizată a sentinţei de adopţie;
  • certificatul de naştere, în original, al adoptatului şi, după caz, certificatul de căsătorie; certificatele de naştere ale copiilor minori ai adoptatului;
  • certificatul de căsătorie al adoptatorilor, tradus şi legalizat, dacă este cazul;
  • actul de identitate al adoptatului, în original şi fotocopie.

Cererea pentru întocmirea noului act de naştere se poate depune personal, sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată.

Sentinţa de adopţie prezentată, în original, traducerea legalizată, întocmită în străinătate, precum şi procura specială, întocmită în străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate / convenţii / acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează:

1. ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine;
2. ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România;
3. ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în mun. Bucureşti, Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

Înregistrare tardivă a nașterii

Formulare necesare

Înregistrarea tardivă a nașterii

După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B.

Cererea privind înregistrarea naşterii după împlinirea termenului de 30 de zile se depune, fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.

1. Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
  • dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei – expertiza se solicită de către ofiţerul de stare civilă, după depunerea cererii şi a documentelor.
  • actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
  • certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie;
  • certificatul de naştere al mamei / certificatele de naştere ale părinţilor copilului şi actul de identitate al tatălui, în original şi fotocopie, în cazul în care părinţii nu sunt căsătoriţi;
  • declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public, dacă părinţii poartă nume de familie diferit;
    declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.
  • Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară.

2.Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani

Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

3.Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore

Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi cererea scrisă a declarantului, însoţită de următoarele documente:

  • adeclaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă / personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
  • declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă.

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Termen de soluţionare*

90 de zile

*înregistrarea naşterii în registrele de stare civilă şi eliberarea certificatului de naştere

Taxe: nu se percep

Înregistrarea nașterii persoanei născute în străinătate

Formulare necesare

Înregistrarea nașterii persoanei născute în străinătate

Transcrierea certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine privind cetăţenii români cu domiciliul / ultimul domiciliu în Tomești/Baloșești/Colonia Fabricii/Lucanii de Jos/Lucanii de Sus/Românești

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite în străinătate, la autorităţile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate, a certificatului ori extrasului de stare civilă.

Neprezentarea certificatelor / extraselor de stare civilă în termenul prevăzut mai sus, în vederea transcrierii în registrele de stare civilă române constituie contravenţie la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 200 lei. (art. 63 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 119/1996).

Cererea de transcriere se depune la primăria localităţii în raza căreia îşi are domiciliul solicitantul,  personal, sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată.

Transcrierea certificatelor de naştere

Pentru transcrierea certificatului de naştere al copilului minor, în cazul în care părinţii au domicilii diferite în ţară, cererea de transcriere se depune la oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.

Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială.

Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naştere se depune la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.

Cetăţenii români cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, depun cererea de transcriere la primăria în raza căreia au avut ultimul domiciliu în ţară, iar dacă nu au avut niciodată domiciliul în România, depun cererea de transcriere la Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Acte necesare

– certificatul / extrasul de naştere, cu îndeplinirea formalităţilor de apostilare sau supralegalizare, după caz; în original şi fotocopie; certificatele / extrasele de stare civilă, emise de autorităţile din statele membre ale UE sunt scutite de apostilare.

– traducerea acestuia în limba română, autentificată de către un notar public din România sau de către oficiul consular român, în original;

EXTRASELE MULTILINGVE DE NAŞTERE, CĂSĂTORIE, DECES, emise de statele membre ale Convenţiei de la Viena din 8 septembrie 1976, SUNT ACCEPTATE FĂRĂ APOSTILARE ŞI FĂRĂ TRADUCERE.

Extrasele / certificatele de stare civilă emise în format electronic după data de 31.03.2019, de către autorităţile din Belgia pot fi prezentate pentru transcriere în cel mult 3 luni de la data emiterii.

– certificat de căsătorie a părinţilor, în original şi fotocopie;
– certificate de naştere ale părinţilor, în original şi fotocopie, în situaţia în care părinţii nu sunt căsătoriţi;
– declaraţia părinţilor cu privire la domiciliul minorului, în situaţia în care părinţii au domiciliul diferit;
– carte de identitate (pentru părintele de cetăţenie română cu domiciliul în ţară) sau paşaport (pentru părintele de cetăţenie română cu domiciliul în străinătate) – în original şi fotocopie; pentru părintele de cetăţenie străină se anexează fotocopie de pe paşaport / carte de identitate, pt. cetăţenii statelor membre ale UE;
– dovada cetăţeniei române, emisă de către Direcţia Generală de Paşapoarte, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, care nu posedă un act de identitate românesc valabil.

Transcrierea se poate solicita şi prin împuternicit cu procură specială, însoţită de cartea de identitate a persoanei împuternicite – în original şi fotocopie, precum şi o declaraţie autentificată a părintelui de cetăţenie română, care solicită transcrierea certificatului de naştere în cauză, în care să se specifice dacă s-a mai solicitat sau nu transcrierea / înscrierea certificatului în registrele de stare civilă române din ţară sau din străinătate şi că nu mai există un alt act de stare civilă reconstituit.

Notă

Procura specială / declaraţia mai sus menţionată poate fi autentificată:

– în România de un notar public;

– în străinătate:

– la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din statul de reşedinţă (Ambasada / Consulat);

– la notar, caz în care va fi supralegalizată / va avea aplicată apostila conform Convenţiei de la Haga din 05.10.1961. Procura specială / declaraţia dată la notar în străinătate trebuie să fie tradusă în limba română; traducerea se întocmeşte în România şi trebuie să fie legalizată de către notar.

Procedura de supralegalizare
1. Certificarea propriu-zisă a documentului, care se îndeplineşte, la nivel naţional, de către autoritatea competentă, în funcţie de propriile prevederi legislative;
2. Supralegalizarea documentului, vizat de autoritatea competentă a statului de provenienţă, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din acel stat sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului de origine din România;
3. Supralegalizarea finală a documentului de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

Foarte important!

Certificatele de naştere/extrasele de naştere/extrasele multilingve ale actelor de naştere emise de autorităţile străine, prin care s-a stabilit o altă filiaţie decât cea prevăzută de legea română, se transcriu în registrele de stare civilă cu aplicarea dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi art. 449 din Legea nr. 287/2009, privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 414 alin. (1) din Codul Civil Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

Potrivit art. 414 alin. (1) din Codul Civil Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor săi.

Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

În acest caz numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor şi se declară, odată cu naşterea copilului, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor.

Termen de soluţionare: 30 de zile

Taxe: nu se percep

Close Search Window
↑