Aşezarea. Aşezările au apărut, în îndelungul proces de cucerire şi valorificare a naturii de către oameni, constituind întotdeauna nucleul vieţii economice.
În evoluţia lor, în decursul istoriei, aşezările au fost influenţate de factori geografici, economici şi demografici.
Factorii geografici au avut o influenţă asupra formei satului şi direcţiei lui de evoluţie, în sensul orientării în funcţie de formele de relief existente. Astfel, în comună satele au avut la începuturile sale, prioritar formă liniară, fiind orientate după direcţia cursurilor de apă. Ulterior unele au îmbrăcat forma radială devenind sate de tipul adunat (Româneşti).
Factorii economici au determinat şi ei dezvoltarea unor aşezări prin existenţa unor căi de comunicaţie (drumuri de legătură) cu diferite centre comerciale.
Mărimea satelor, ritmul lor de creştere şi mobilitatea au fost determinate de factorul demografic.
Comuna Tomeşti este formată din şase localităţi: Tomeşti, Colonia Fabricii, Româneşti, Baloşeşti, Luncanii de Jos şi Luncanii de Sus. Teritoriul ocupat (vatra satelor) este de 206,22 ha. Satele Luncanii de Jos, Colonia Fabricii, Tomeşti şi Româneşti sunt aşezate de la sud la nord pe cursul râului Bega, primele două în zona montană, iar ultimele două în zona piemontană de-a lungul drumului judeţean DJ 684. Satul Luncanii de Sus este aşezat în vârful unui muncel la 2 km de Luncanii de Jos, legătura cu acesta se face prin drumul comunal DC 117 (pietruit) iar cu localitatea Zolt (comuna Fârdea) de drumul comunal DC 116 (pietruit).
Satul Baloşeşti se află în extremitatea de vest a comunei, pe cursul pârâului Vădana (Valea Ursului), afluent al râului Bega; legătura rutieră cu localităţile Tomeşti şi Jupâneşti se face prin drumul comunal DC 114 (pietruit).
Existenţa celor cinci sate ale comunei: Româneşti, Tomeşti, Colonia Fabricii, Baloşeşti, Luncanii de Jos (excepţie face Luncanii de Sus) este strâns legată de apele curgătoare.
Satul Baloşeşti este un sat de vale. Casele sunt aşezate de o parte şi de alta a râului Vădana mai mult pe o singură parte datorită îngustimii văii. În mijlocul satului se află căminul cultural, magazinul mixt şi biserica.
Satul Româneşti este aşezat de-a lungul drumului judeţean DJ 684 cu o uliţă lungă şi cu mai multe ramificaţii, se poate încadra în tipul satului adunat cu structură regulată. Vechea vatră a satului era mai la nord-est de actuala aşezare, lângă Bega Poieni, în zona unde este amplasată păstrăvăria. Bătrânii din sat spun că mutarea satului s-a datorat mulţimii de şerpi ce se afla în acest loc datorat izvoarelor de apă caldă din zonă şi a deselor inundaţii. În decursul timpului a avut loc un proces de contopire a satului Goizeşti cu satul Româneşti. Strada principală este asfaltată.
Satul Tomeşti este un sat de vale cu mici dublări ale uliţelor de o parte şi de alta a râului Bega cu o lungime de aproximativ 3,5 km.
Vatra satului a fost mutată de mai multe ori. Se pare că la început a fost pe Dealul Ursului, apoi înmulţindu-se sălaşele şi trecând la practicarea agriculturii locuitoirii s-au mutat în lunca din jurul vetrei actualului sat, numită astăzi „Grădina mare”.
Colonia Fabricii are o singură stradă cu o lungime de aprox. 1 km.
Localitatea Luncanii de Jos este un sat liniar răsfirat de-a lungul văii râului Bega.
Vetrele satelor, după Registrul de cadastru din anul 2007 se prezintă astfel:
- Baloşeşti…………………………..23,29 ha
- Tomeşti…………………………….35,35 ha
- Colonia Fabricii…………………..22,84 ha
- Luncanii de Jos………………….44,38 ha
- Luncanii de Sus…………………..9,68 ha
- Româneşti………………………..70,68 ha
Total………………………………206,22 haDin datele de mai sus rezultă o densitate foarte redusă de populaţie în toate satele componente cu excepţia localităţii Colonia Fabricii, în care densitatea este de 37,95 loc/ha vatră. În restul satelor densitatea pe vatră se prezintă astfel în anul 2002:
- Tomeşti…………………….10,18 loc/ha vatră
- Româneşti…………………..8,30 loc/ha vatră
- Baloşeşti………………….. .6,22 loc/ha vatră
- Luncanii de Jos………….. 9,01 loc/ha vatră
- Luncanii de Sus…………..5,26 loc/ ha vatră
Total………………………..11,68 loc/ha vatrăDensitatea ridicată în Colonia Fabricii se justifică prin existenţa blocurilor cu mai multe apartamente. În restul satelor densitatea mică se datorează intravilanului mare din vatră.
Casa. Pentru menţinerea temperaturii corporale medii de 36 ºC omul a simţit necesitatea de adăpostire. Adăpostul (casa) a evoluat de la tipul de case unicelulare, la cele cu mai multe încăperi, oferind un spaţiu tot mai confortabil pentru activităţile casnice. Materialul de construcţie cel mai la îndemână a fost lemnul şi piatra.
În comună se mai păstrează case construite din lemn din secolul al XIX-lea precum şi cele construite din piatră (Luncanii de Sus, Luncanii de Jos, Tomeşti). Casele din lemn şi piatră erau lipite cu lut, acoperişurile fiind realizate din lemn şi acoperite cu şindrilă din lemn de brad. La sfârşitul secolului al XIX-lea şindrila a fost înlocuită cu ţigla cumpărată de la firma „Muschong” Lugoj.
Tipul de casă cel mai răspândit în zonă a fost cel cu două încăperi: tindă („cindă”), cameră de locuit („sobă”) şi cămară, precum şi cele cu două camere şi cu tindă la mijloc, la care se adaugă târnaţul şi mai rar pivniţele. Mâncarea era gătită în vatra simplă din tindă, fumul era dirijat spre un coş. Pe un perete lângă vatră erau aranjate obiectele de bucătărie, oale de diferite mărimi din lut, lingurile din lemn şi metal, farfurii din lut etc. În peretele din dreptul vetrei se deschidea o gură de alimentare pentru soba oarbă din camera de locuit. În camera curată „casa mare” se locuia numai cu ocazii deosebite sau când se primeau musafiri. Aici se găsea mobilier, ţesuturi, cele două paturi, masă, lada de zestre etc. Pe pereţi se aflau blide ornamentale înconjurate de ştergare şi icoane pe sticlă. A doua cameră de locuit se mai numea şi „casa mică”. Pe lângă paturi, masă şi laviţe aici se afla şi războiul de ţesut.
Curtea şi dependenţele. Curtea caselor se afla amplasată în spatele caselor, când locuinţa era construită în lungul uliţei, uneori era alături de casă lângă uliţă. Curţile (de formă dreptunghiulară) aveau în componenţă câteva anexe principale: grajdul, fânarele, cocina, coteţul, fântâna etc.
Sălaşele. Sunt specifice pentru satele Luncani şi Tomeşti. Ele erau situate la distanţe destul de mari de sat. Locuitorii satului Luncani deţineau cele mai multe sălaşe, amplasate în mijlocul terenului deţinut de aceştia. Gospodarii aveau aici turme de oi şi vite, staul pentru oi, coteţe şi cocini, izvoare cu apă potabilă, grădini de zarvaturi, teren cu pomi fructiferi, cazane de fiert ţuica etc.
Alimentaţia. Francesco Griselini menţiona în perioada 1774 – 1777 că „şi cei mai săraci români (bănăţeni), mănâncă de Crăciun un purcel, iar de Paşti un miel şi plăcinte”.
În alimentaţia tradiţională se foloseau alimente de bază, alimente principale, alimente sezoniere şi alimente ocazionale. Ca aliment de bază se folosea mălaiul, mămăliga şi pâinea. Mălaiul se pregătea din făină de porumb cu apă caldă şi sare, se amesteca bine şi se punea la copt pe vatră sau în tavă în cuptoare. Mămăliga se prepara la repezeală în special dimineaţa. Până la mijlocul secolului XX pâinea de secară se folosea mai mult in zonă, secara având un randament mai mare în zonele de deal ale comunei. Grâul pentru pâine era folosit numai la diferite sărbători. Măcinatul porumbului se făcea la morile existente pe malurile apei din fiecare sat mai puţin în Luncanii de Sus şi Baloşeşti. Secara sau grâul se măcina la mori mai deosebite (Curtea, Făget).
Coptul pâinii se făcea la cuptorul zidit în casă sau într-un şopron de lângă casă. Unele gospodării aveau ţest din lut din piatră sau din fontă pentru coptul pâinii.
Alimentele principale pentru zilele şi perioadele de dulce erau: carnea şi grăsimile, laptele şi produsele lactate. Carnea provenea din porcii crescuţi în gospodărie în special pentru iarnă, oi, miei (primăvara), vite, păsări. Specific zonei este şi carnea de vânat: mistreţ, căpriori, iepuri etc. Carnea se consuma proaspătă sau se afuma şi se ţinea până la lucrările agricole de vară. Legumele folosite erau varza, care se consuma proaspătă sau murată în butoaie din lemn, usturoiul, cartofii, fasolea. Din seminţele de dovleci se fabrica un ulei special consumat cu fasole şi varză murată. Primăvara se mai consumau urzici, iar vara şi toamna diferite specii de bureţi din zonă.
Prin legi speciale, în Banat, autorităţile habsburgice au cadastrat întreg teritoriul, au fixat hotarele satelor şi începând cu anul 1772 au dispus şi sistematizarea localităţilor. S-a procedat astfel la reconstrucţia, aproape generală, a localităţilor rurale în jurul centrului civic alcătuit din biserică, şcoală, primărie, piaţă, consideraţi principalii factori de civilizaţie.
Ultima parte a secolului XX a adus schimbări importante aşezărilor comunei Tomeşti.
Prin dezvoltarea fabricii de sticlărie o mare parte a populaţiei locale a avut posibilitatea să lucreze în sectorul industrial, fără a fi nevoită să migreze în alte părţi. În anul 1970, fabrica având peste 1300 salariaţi; a crescut numărul locuinţelor, în anii 1966 – 1970 au fost contruite din fondurile populaţiei 37 de case noi iar din fondurile statului 52 apartamente. Situaţia caselor şi aprtamentelor o prezentăm mai jos:
Tabelul 6.1.
| Nr.Crt | Localitatea | Recensământul din anul 1966 | Anul 1973 | Anul 2006 |
| 1 | Tomeşti | 123 | 137 | 114 |
| 2 | Baloşeşti | 52 | 64 | 52 |
| 3 | Colonia Fabricii | 238 | 52 clădiri | 281 apartamente + 90 locuinţe |
| 4 | Luncanii de Jos | 133 | 175 | 142 |
| 5 | Luncanii de Sus | 20 | 20 | 15 |
| 6 | Româneşti | 203 | 221 | 209 |
| Total | 769 | 617 + 52 clădiri | 622 + 281 apartamente |
Între anii 1973 – 1987 s-au mai dat în folosinţă în Colonia Fabricii încă 196 apartamente la bloc, existând în total 252 de apartamente în 11 blocuri şi un cămin pentru nefamilişti cu 138 locuri în 29 de camere. În anul 2000 camerele de la căminul de nefamilişti au fost transformate în apartamente cu confort redus şi vândute locatarilor.În prezent (anul 2007) în Colonia Fabricii există 281 apartamente, 89 case, din care 60 % foste locuinţe muncitoreşti construite în anii 1935 – 1940 şi o vilă cu mai multe camere construită în anul 2006.
Toate casele din Luncanii de Sus (15) sunt din lemn cu un grad mare de uzură.