Indicaţii pentru luna martie

Dragi tomeşteni,

Sunt pe cale de a vă face cunoscut cel mai bun loc de ghiocei din zonă. Cresc un pic sub jumătatea de metru, şi împânzesc o rază de câteva sute de metri.  Sunt aşa de deşi, încât nu veţi putea păşi pe alături.

Dar ca să vă bucuraţi de acest loc, trebuie să faceţi poze. Asta cer în schimbul dezvăluirii. Oricât aţi da search pe google la poze cu ghiocei, nu veţi vedea nici un gram din minunea care se află acolo.

Fiindcă pădurea din jur e foarte bătrână şi sumbră. Stratul de frunze negre acoperă ca o noapte răsturnată orizontul. Trunchiurile copacilor sunt negre şi umede. În jur liniştea e ca o pătură. Când ajungeţi acolo e ca şi cum cineva v-ar acoperi brusc urechile cu plapume nevăzute de vată, iar ghioceii se vor transforma în clopoţei neauziţi de argint.

E mult de mers până acolo, dar e un loc în care doar eu, Oana Acea şi câţiva urşi am ajuns.

Când ajungeţi acolo, faceţi poze, strângeţi rapid o găletuşă de ghiocei şi fugiţi. Fiindcă acolo domneşte umbra şi ceaţa. Locurile sunt vitrege şi neumblate. Aerul e puternic şi sclipitor. Sunetele sunt inexistente, iar glasurile voastre pătrund până în odihna straturilor de piatră de sub rădăcinile copacilor.

Nu e un loc în care să rămâi mai mult de douăzeci de minute. Dacă nu vei fi atent, vei rămâne acolo pentru totdeauna ca să asculţi neauzitul cântec al clopoţeilor vii de argint.

Aşa, deci fiţi atenţi:

Mergeţi pe drumul Limanului, ăla forestier care duce înspre Şasa. Ţineţi drumul până vă apropiaţi de primul pod de ciment ce trece peste râu (nu podurile făcute pentru scurgerile din pădure, ci chiar cel pe sub care trece râul întreg), acolo unde râul trece de pe partea stângă pe cea dreaptă. Acolo, înainte să treceţi podul, vă uitaţi cu atenţie în drepta, peste râu. Sunt doi brazi bătrâni şi mari. La vreo 10 metri distanţă unul de altul. Prin mijlocul lor se face o vale îngustă prin care vin firişoare de apă după ploaie.

Nu este cărare. Însă acolo trebuie să urcaţi. Prin valea aia, printre cei doi brazi. Ţineţi drept în sus. Nu e uşor drumul. Când vi se pare că aţi ajuns pe culme, vă înşelaţi. Nu sunteţi încă sus. Veţi avea impresia că e loc drept şi că acuş va coborî. Ţineţi înainte şi veţi vedea că începe din nou să urce. Mergeţi mai departe. Pe a doua culme e locul de care vă spun.

PS. Pe drum veţi întâlni multe locuri cu ghiocei. Veţi crede că e locul ăla, fiindcă vor fi mulţi, dar nu e locul ăla! Mergeţi până pe creasta celei de-a doua culmi. Fără să culegeţi din ghioceii de pe drum, fiindcă sunt doar de capcană, ca să pierdeţi timpul.

PSS. Dacă vi se pare complicat, aşteptaţi până la sfârşitul lui martie – începutul lui aprilie când vor înflori ghioceii gigantici de pe Padeşu. Îi veţi găsi chiar şi la marginea drumului forestier ce urcă spre Vârful Padeş. Ca să îi vedeţi pe cei din urmă, vă arat eu două poze.

 

ghiotoniaghiopades

 

One comment:

Lasă un răspuns