Vegetaţia

Distribuţia zonală a vegetaţiei comunei Tomeşti este determinată de regimul termic şi al umidităţii, de altitudine şi de constituţia solului. Creşterea altitudinii de la nord la sud determină o scădere treptată a temperaturii aerului şi o mărire a precipitaţiilor atmosferice în partea de sud a comunei, ducând la o zonare a vegetaţiei în altitudine. Pe lângă această zonare clară, pe suprafeţe mai mici unde sunt condiţii microclimatice specifice pe diferite văi, pâraie şi izvoare, grohotişuri şi mlaştini de luncă, s-a format o vegetaţie intrazonală şi azonală.

Sunt de amintit şi plantaţiile de castani (Castanea sativa) din localităţile Tomeşti şi Luncani.

Şleaurile de luncă se întâlnesc în zona joasă de luncă a râului Bega şi afluenţilor. Datorită umidităţii vegetaţia este reprezentată de zăvoaie de arbori cu esenţe moi: arinul sau aninul (Alunus glutinosa şi Alunus incana), salcia (Salix alba), răchita (Salix grafilix) şi specii ierboase hidrofile: rogoz (Carex humilis), pipirig (Stirpus), piciorul cocoşului (Rolunculus scaeleratus), coada calului (Equisetul arvenisis) etc.

O bună parte din luncile râului Bega este ocupată de terenurile agricole dar sunt şi diferite locuri în zona piemontană şi montană joasă, din jurul vetrelor satelor şi a terenurilor agricole arate şi cu fâneţe, unde se întâlnesc tufe de măceş (Rosa canina), mure (Rubrus caesius) şi specii lemnoase ca: socul (Sambucus nigra), alunul (Corylus avelana), porumbarul (Prunus spinosa), teiul (Tilia cordata), salcâmul (Rubinia pseudoaccacia) etc.

Etajele pădurilor. Această formaţiune vegetală este considerată în prezent una dintre cele mai de seamă resurse naturale, nu numai pentru că furnizează o preţioasă materie primă-lemnul, dar şi pentru că reprezintă unul dintre principalele mijloace de reechilibrare a naturii (filtru al poluărilor, mijloc de luptă împotriva eroziunilor etc).

Din zona dealurilor până în părţile înalte ale Munţilor Poiana Rusca, pădurile sunt alcătuite predominant din foioase, mai ales din gorun şi fag.

Pădurile de stejar în amestec cu făgete reprezintă primul subetaj al pădurilor. Aceste păduri se găsesc pe dealurile localităţilor: Româneşti, Tomeşti, Baloşeşti, Colonia Fabricii. Esenţa dominantă a acestor păduri este gorunul (Quercus petraia) la care se adaugă stejarul (Quercus robur) în amestec cu cerul (Quercus cerris) şi gârniţa (Quercus frainetto). Tot în acest etaj se mai întâlnesc şi alte esenţe lemnoase: frasinul (Fraxinus ornus), mesteacănul (Betula vurrucosa), carpenul (Carpinus detulus), jugastrul (Acer campestre), cireşul păsăresc (Cerassus avium) etc. La altitudini relativ mici în zona dealurilor se întâlneşte pe versanţii umbriţi fagul (Fagus silvatica) alături de goruni (pe versanţii însoriţi). Pe măsură ce creşte altitudinea se întâlnesc tot mai mulţi fagi pe versanţii însoriţi.

Arealul acestui subetaj al pădurilor de gorun şi făgete se fală la altitudinile 400 – 600 m.

Speciile de sub arboret sunt reprezentate prin alun (Corylus avelona), măceş (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustruori vulgara), fragi (Fragaria vesco) întâlnite la marginea pădurilor şi în luminişuri, zmeura (Rubus idaeus) care se răspândeşte din ce în ce mai mult în urma tăierii pădurilor.

Pădurile de fag ocupă arealul imediat superior în altitudine al pădurilor predominante între 600 m şi 800 – 900 m. Fagul (Fagus silvatica) ocupă cele mai întinse suprafeţe din teritoriul comunei Tomeşti, fiind principala specie forestieră. Subetajul fagului poate urca până la 1000 – 1200 m altitudine, dincolo de care intră în amestec cu răşinoasele. Alături de fagul obişnuit în aceste păduri apare şi fagul balcanic (Fagus silvatica var moesiaca), element sudic, precum şi fagul tauric (Fagus taurica) element răsăritean, paltinul şi ulmul de munte, dintre arbuşti alunul, socul roşu şi zmeurul.

În pajiştile de pădure (fâneţe) apar specii ierboase ca: firuţa (Poa), păiuşul (Agrostis tenuis), iarba vântului, diferite specii de trifoi (Trifolium) de o mare bogăţie vegetativă şi floristică. Dintre plantele ierboase nefurajere o răspândire mai mare o au ferigile (Filices).

Pădurile de amestec de fag şi răşinoase. La partea superioară a sub zonei fagului se găseşte sub zona de amestec a fagului cu bradul (Abies alba), molidul (Picia abies, Picia excelsa) şi cu pinul (Pinus silvetris), ocupând zona cea mai înaltă a Munţilor Poiana Rusca. Insular se mai găsesc molidişuri pure ca: picia excelsa, bradul argintiu sau pe unii versanţi abrupţi fâşii înguste de esenţe moi (plop, arin, mesteacăn). Stratul arbustifer şi ierbos este reprezentat de păiuşul roşu, muşchi, urzica moartă, măcrişul iepurelui, leurda etc.
Pajiştile de munte de pe vârfurile înalte din sudul comunei sunt folosite pentru păstorit.

Vegetaţia zonei studiate are o valoare economică deosebită, un loc important ocupându-l plantele medicinale, fructele de pădure şi ciupercile. În cadrul comunei se întâlnesc uneori mai ales în apropierea satelor Tomeşti şi Luncanii de Jos pâlcuri de răşinoase sau arbori izolaţi. Acestea nu sunt cauzate de existenţa unor inversiuni de temperatură cum s-ar putea crede, ci au fost plantate.

One comment:

Lasă un răspuns