Solurile

Solurile comunei Tomeşti prezintă o mare diversitate datorită factorilor pedogenetici: mineralele şi rocile pe care s-a format solul, vieţuitoarele (plante şi animale), climă, relief, timp, apele freatice şi intervenţia omului. Factorul litologic se impune în evoluţia proceselor pedogenetice şi în proprietăţile solurilor. Şisturile cristaline alături de marne, conglomerate, calcare au fost, în principal, substratul litologic pe care s-au format solurile.

Predominant, ca suprafaţă, solurile din această zonă se includ în clasa cambisolurilor, ponderea cea mai mare revenind solurilor brune acide, brune eumezobazice şi roşii (terra rossa). Aceste soluri sunt moderat dezvoltate, cu profilul slab diferenţiat textural, de culoare brună sau brun-roşcată, în care se constată faţă de materialul parental, modificări de culoare, structură şi constituţie mineralogică.

În locurile cu vegetaţie de pajişte, principala sursă de substanţe organice pe seama căruia se formează humusul în sol o constiuie rădăcinile; la vegetaţia de pădure sursa de bază care participă la formarea humusului o constiuie frunzele uscate ce alcătuiesc covorul numit litieră, care variază în raport cu speciile lemnoase dominante.

Pădurile exercită o influenţă generală de podzolire a solurilor, dar mai ales coniferele.

Condiţiile morfoclimatice care au dus la marea răspândire a vegetaţiei forestiere evidenţiază strânsa interdependenţă dintre acestea din urmă şi tipurile genetice de sol, unele diferenţieri locale datorându-se substratului petrografic. Etajarea pe verticală a vegetaţiei forestiere este repetată aproape în aceleaşi limite de o etajare a solurilor. Sub pajişti sau sub pădurile de foioase întâlnim solurile brune acide sau podzolite, unde descompunerea materiei organice este mai rapidă, mai jos, sub 1000 m altitudine se găsesc solurile brun acide. Solurile brune acide şi brune podzolice feriiluviale se găsesc în special sub pădurile amestecate de fag şi molid sau numai molid la altitudini care depăşesc 700 m, în condiţiile climatului muntos, umed şi răcoros. Condiţiile pedogenetice oarecum schimbate în zona făgetelor, au determinat apariţia mai ales a solurilor brune luvice sau brune acide, cu nuanţe mai galbene. În luncile mai întinse ale râului Bega se găsesc solurile dernogleice sau semigleice formate sub influenţa pânzei freatice şi a apelor scurse de pe versanţi.

Tipurile de sol şi repartiţia lor

Solurile brune acide, aparţin clasei cambisolurilor, sunt distribuite în zona forestieră sub gorunete, făgete, făgete-brădete. Ca suprafaţă sunt cele mai răspândite în comună. În exteriorul arealelor împădurite aceste soluri sunt identificate pe terenuri cu folosinţă agricolă, în special păşuni şi fâneţe , în zona localităţilor Româneşti, Baloşeşti, Tomeşti.

Solurile brune eumezobazice, aparţin clasei cambisolurilor, se caracterizează printr-un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferenţiat textural şi morfologic. Solurile brune eumezobazice s-au format pe gresii, depozite nisipoase, argile, marne şi sunt acoperite cu păduri de stejar şi făgete în zona piemontană şi montană dar şi în depresiuni.

Solurile brune feriiluviale fac parte din categoria spodosolurilor şi realizează trecerea dintre solurile brune acide criptospodice şi podzoluri. Sunt soluri foarte acide distribuite pe un spaţiu destul de restrâns în partea înaltă la peste 700 m a comunei (Luncani).

Solurile cu caracter intrazonal sunt reprezentate de redzine brune şi roşii, întâlnite în zona montană pe rocile calcaroase de la izvoarele râului Bega. Redzinele sunt soluri care se formează în condiţiile unor roci carbonatice (calcare, marne, dolomite), a unui climat relativ umed şi mai răcoros. Sunt folosite pentru păşuni şi pentru pomicultură.

Solurile aluviale fac parte din solurile intrazonale, s-au format în albia minoră şi pe terasele joase ale râului Bega. Ele se caracterizează printr-un stadiu incipient de solidificare, prin podzolire slabă dar sunt favorabile culturilor agricole. În comuna Tomeşti sunt cele mai bune şi mai folosite terenuri agricole (Tomeşti, Româneşti).

Lunca râului Bega în amonte de Româneşti

În urma punerii în aplicare a unei măsuri hidromeliorative şi a unei bonitări corespunzătoare, calitatea unor tipuri de sol poate fi îmbunătăţită în vederea obţinerii unor recolte mai bogate.

Solurile reprezintă pentru locuitorii comunei, o resursă naturală utilizată pentru a obţine produse vegetale, un mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură, dar şi ca fundament al construcţiilor de orice fel din cadrul colectivităţilor umane sau din afara acesteia. Rolul principal al solului în natură rezidă din producerea de biomasă prin procesul de fotosinteză, dar şi cel de descompunere a resturilor organice încorporate.

Lasă un răspuns