Morfologia

Masivul Poiana Rusca se caracterizează morfologic prin forme greioaie, cu rotunjiri ale culmilor, imprimând peisajului un aspect de masivitate. Relieful care este dezvoltat pe şisturi cristaline are văi înguste, cu versanţi convexi şi cu cădere bruscă în apropierea talvegurilor, fiind înconjuraţi din toate părţile de zone mai joase, masivul poate fi asemuit cu un horst. Diferenţa mare de rezistenţă între rocile foarte dure din masiv şi cele uşor friabile de la nord (în mare parte pe teritoriul comunei) s-a impus printr-o morfologie adecvată, de eroziune diferenţială. Existenţa calcarelor şi dolomitelor alături de şisturi cristaline, în amonte de localitatea Colonia Fabricii, prezintă o sculptare a reliefului variată.

Deşi nu s-a dezvoltat o zona carstică, fenomenele de acest fel sunt prezente. Se întâlnesc pereţi abrupţi, uneori verticali de calcar, care dau văilor apelor aspect de chei, caracteristică în acest sens fiind valea râului principal Bega, între Colonia Fabricii şi Complexul turistic Valea lui Liman.

Stânca lui Florian

La ieşirea din Colonia Fabricii spre Valea lui Liman apare o stâncă foarte pitorească – Stânca lui Florian, formată prin eroziuni diferenţiale.

În Bazinul Văii Bega (în comună) sunt cunoscute câteva peşteri şi grote. Dintre aceste peşteri cea mai mare şi interesantă pentru turişti este cea de la Româneşti, numită Peştera cu apă, situată în versantul stâng al văii Pustânii, la 2,2 km de confluenţa acestei văi cu Bega Poienilor.

Peştera din Stânca lui Florian este situată în apropiere de Colonia Fabricii. Peştera din Cioaca Birtului este situată între Valea lui Liman şi Luncani. Peştera din Piatra Fetii, localizată pe versantul drept al Văii Căprişoara.

Pe Valea Izvorului afluent al râului Bega, pe o porţiune de 0,5 km se găseşte un curs de apă subterană.

Terasele, sunt puţin întinse pe teritoriul comunei, o extindere mai mare având-o la ieşirea râului Bega din munţi, în zona din nord, semnificativă fiind terasa care însoţeşte râul Bega între localităţile Tomeşti şi Româneşti.

Începând din dreptul localităţii Româneşti spre aval apare pe malul drept o terasă mai joasă 20-30 m, formată probabil în comun de Bega şi Şasa, înainte de confluenţă. Depresiunea Româneşti de la confluenţa râului Bega cu Şasa este axată pe aliniamentul faliei Curtea – Româneşti şi are în cuprinsul ei o serie de izvoare termale.

Cele mai importante procese actuale de versant sunt: dezagregarea şi alterarea , procesele gravitaţionale şi de eroziune.

Procesele de dezagregare, alterare şi dizolvare se întâlnesc peste tot, dar mai ales unde apare roca la zi. Dezagregarea se pune în evidenţă prin formarea unor grohotişuri sau nisip, care apar în sectorul montan, unde rocile sunt alcătuite din grăunţi minerali relativ grosieri şi apar la zi pe versanţi (Valea Topla, Valea Stâlpului). Deosebit de sensibil la reacţiile chimice (reacţia provocată de acidul carbonic) este calcarul, format din calcit (carbonat de calciu). În zonele unde calcarul apare la suprafaţa apelor de şiroire au format lapiezuri şi foarte rar fenomene carstice mai evoluate. În urma acestor fenomene s-au format acumulări de tipul aluviilor-formate prin acumularea pe loc a produselor de dezagregare-alterare, unde înclinarea mică a versanţilor a împiedicat punerea lor în mişcare.

Deluviile sunt formate din produsele dezagregării care se deplasează pe versanţi, iar coluviile sunt formate în urma deplasării şi acumulării sfărâmiturilor de roci, dând naştere unor trene de grohotiş, ce apar la baza abrupturilor. În zona şisturilor cristaline deplasările gravitaţionale aproape că lipsesc.

Procesele de deplasare gravitaţională. Alunecările de teren au o extindere mică, întâlnindu-se în raza satelor Baloşeşti şi Româneşti, fiind mai vechi şi stabilizate. Ele s-au format prin infiltrarea apei de precipitaţii prin rocile friabile, ajungând la straturi de marne şi argile pe care le-au umectat, dând posibilitatea cuverturii de roci de deasupra să alunece pe ele. Tot în această categorie intră unele surupări care au avut loc în urma acţiunii omului, prin construirea drumurilor şi neconsolidarea versanţilor (între Tomeşti – Baloşeşti, Colonia Fabricii – Luncanii de Jos).

Procesele de eroziune. Aceste procese se manifestă prin eroziune superficială, cea de adâncime şi alunecări. Eroziunea de spălare la suprafaţă este caracteristică zonelor ce se găsesc în imediata apropiere a bazinelor locale de eroziune, manifestându-se mai mult pe terenurile cultivate pe care lipseşte covorul vegetal (Baloşeşti, Tomeşti). Eroziunea de adâncime este caracteristică pe aproape toate văile afluente ale râului Bega, care se termina cu conuri de dejecţie, dar cu dezvoltare mai mare în sectorul nordic al comunei. Datorită păşunatului neraţional, pe păşuni se dezvoltă formaţiuni torenţiale care distrug solul şi păşunile. Zone cu râpe, ravene şi ogaşe se întâlnesc în localitatea Româneşti şi pe dealurile de la est şi nord de localitatea Baloşeşti. Aluvionarea se produce prin acţiunea de eroziune a apelor soldată cu formarea conurilor de dejecţie şi umplerea albiei cu materiale ducând la revărsări în regiunile de luncă în timpul creşterii de nivel.

    În sinteză pentru această zonă putem spune că sunt două categorii de factori modelatori actuali:

  • apele curgătoare, ce determină degradări şi transformări intense, având cea mai mare pondere şi frecvenţă în zonă;
  • procesele fizico-chimice (reprezentate prin descompunerea fizico-chimică şi biochimică), gravitaţionale (alunecări, năruiri, soliflexiuni) şi inmlăştiniri (turbificarea) care au o reprezentaţie azonală şi o evoluţie discontinuă şi neuniformă.

One comment:

  1. Pingback: Relieful

Lasă un răspuns