Biserica (continuare)

Mănăstirea Izvorul lui Miron

Mănăstirea Izvorul lui Miron din apropierea localităţii Româneşti, este de asemenea un loc de închinare înjghebat – precum îi arată numele – în jurul unui izvor cu apă tămăduitoare. „Are numele întâiului Patriarh al României, în amintirea vizitei canonice pe care a făcut-o aici ca episcop al Caransebeşului”.

Mănăstirea Izvorul lui Miron în anul 2007

Locul pe care se află mănăstirea a fost donat de surorile Maria şi Suzana din satul Româneşti. Aşa ia fiintă mănăstirea Balta Caldă cum i se mai spune; piatra fundamentală aşezându-se în anul 1912. Probabil după numele de naştere al ierarhului din aceea vreme, mănăstirea avea să poarte hramul“Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul” prăznuit în fiecare an la 20 iulie.

Mănăstirea mai este numită şi “Balta Caldă” deoarece în incinta ei se află un izvor cu apă caldă semitermală, cu o temperatură constantă de 18°C. Asemeni scăldătoarei Vitezda, acest izvor tămăduitor, prin credinţă, vindecă pe cei bolnavi şi îi adapă pe cei însetaţi după dreptatea lui Dumnezeu.

Lucrările de construcţii şi amenajare au continuat până în anul 1929, târnosirea făcându-se în anul 1931 de către episcopul de atunci al Caransebeşului, Iosif Traian Bădescu, (între timp episcopul Miron Cristea devine primul patriarh al României reântregite). Mai târziu aveau să se ridice chilii şi dependinţe pentru personalul monahal. Îmbucurător este faptul că mănăstirea şi-a continuat existenţa fără întrerupere, în ciuda opreliştilor care aveau să apară.

Iată şirul ostenitorilor care şi-au trăit viaţa de linişte duhovnicească în acest sfânt aşezământ: monahulTarasie Marcu (primul vieţuitor al mănăstirii), ieromonahii Patrichie Benga (venit de la mănăstirea Cernica), Roman Oprişoni, Visarion Sintescu, Valerian Jic, Timotei Eftimie (care apoi avea să devină stareţ al mănăstirii Hodoş Bodrog – Arad şi unul din cei mai cunoscuţi duhovnici ai Banatului), Eftimie Constantin, protos. Gherasim Moisescu, monahii Vasile Glava, Dumitru Tudose, Alexandru Costache, ierom. Alexe Udrea, monahul Antonie Teodorescu, protosinghelul Ieronim Balintoni. Acesta din urmă s-a impus ca un talentat sculptor care a lucrat actualul iconostas al mănăstirii. Au urmat ieromonahiiGheitazet Dumbravă, Ieronim Stoican (azi preot duhovnic la mănăstirea Vasiova din Episcopia Caransebeşului) şi protos. Olivian Bindiu.

Biserica mănăstirii este construită din piatră şi cărămidă în formă traditională a arhitecturii bizantine. Până în anul 1980 biserica nu a fost pictată lucrările de pictură au început în anul 1980 şi au continuat până în 1984, fiind realizate de pictorul Ion Sulea Gorj din Timişoara fiind pictată în întregime devine unica biserică din Banat cu picturi exterioare, urmând vechea tradiţie bucovineană, fapt care i-a atras şi supranumele de “Voroneţul Bănăţean”. La 13 mai 1984 biserica este sfinţită de către P.S. Episcop Timotei al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

În anul 1995 este numit stareţ al mănăstirii “Izvorul Miron” ieromonahul Lucian Mic (vieţuitor al mănăstirii Hodoş Bodrog) şi încep lucrările de construcţie a unui întreg ansamblu monahal: un paraclis de iarnă cu hramul Izvorul Tămăduirii, chilii pentru personalul monahal, un grup administrativ, precum şi camere pentru pelerinii care prin participarea activă la viaţa liturgică, caută linistea sufletească şi apropierea de Dumnezeu. O parte a construcţiilor au fost realizate prin contribuţia credincioşilor care vin cu regularitate la mănăstire, din partea Centrului Eparhial al Mitropoliei Banatului şi a unor oameni inimoşi.

La intrare mănăstirea este străjuită de o poartă din lemn, în stil maramureşean, urmată de o alee ce străbate spaţiul dintre izvoarele cu apă caldă în care sunt plantaţi nuferi. În anul 2001 se construieşte în incinta mănăstirii un paraclis de vară din lemn de stejar, în care se oficiază slujbele religioase la marile sărbători precum şi la hramul mănăstirii. În momentul de faţă mănăstirea are 6 vieţuitori. Slujbele religioase se oficiază, în fiecare seară şi dimineată, incluzând rânduiala celor şapte laude, miercuri şi vineri se săvârşeşte Sfânta Liturghie, iar în ultima duminică a fiecărei luni, îndată după Sfânta Liturghie, Taina Sfântului Maslu. Pe lângă programul de rugăciune vieţuitorii mănăstirii se îndeletnicesc cu întreţinerea spaţiilor verzi şi înfrumuseţarea lor cu flori, căutând să ofere pelerinilor un cadru natural propice apropierii de Creatorul lumii. Prin toate aceste strădănii şi multe altele, mănăstirea de la Românesti urmăreşte să cultive alese virtuţi morale şi sociale în sufletele credincioşilor care o viziteaza. Toate construcţiile realizate oglindesc pe de o parte dragostea şi ataşamentul oamenilor din aceste locuri faţă de mănăstire, dar pe de altă parte râvna şi trăirea duhovnicească a vieţuitorilor acestei sfinte mănăstiri. Dumnezeu a rânduit în aşa fel lucrurile încât cei ce vizitează mănăstirea sunt adesea copleşiţi de frumuseţea slujbelor şi a locului, simţindu-se, după propria lor mărturie, într-un “colţ de rai”. La 1 octombrie 2000 stareţul Lucian Mic a fost numit episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, iar conducerea mănăstirii a fost preluată de protosinghelul Constantin Timiş. În anul 2003 au avut loc două evenimente importante în viaţa Mănăstirii Românesti. La 8 iunie 2003 s-a oficiat târnosirea (sfinţirea) Paraclisului de iarnă – Izvorul Tămăduirii şi o dată cu Praznicul Sfântului Ilie Tezviteanu – 20 iulie 2003 – a avut loc târnosirea paraclisului de vară de către P.S. Lucian Mic, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

În luna iulie a anului 2006 protosinghelul Constantin Timiş, stareţ al mănăstirii, a fost numit exarh al mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei Caransebeşului. O lună mai târziu la conducerea mănăstirii a fost numit ieromonahul Paisie Sadici, în prezent obştea mănăstirii numărând cinci vieţuitori.

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului

Mănăstirea de măicuţe Acoperământul Maicii Domnului din Luncanii de Sus a fost înfiinţată în anul 2001 cu binecuvântarea IPS Mitropolit Nicolae mai întâi ca schit.

Mănăstirea din Luncanii de Sus în anul 2007

Piatra de temelie s-a pus de către P.S. Episcop-vicar Lucian Lugojanu la 12 august 2001. Serviciul religios se oficiază în biserica de lemn. Alte lucrări de construcţie s-au desfăşurat între anii 2001 – 2005.

 

 

 

 

Biserica catolică

Biserica catolică din Colonia Fabricii datează din anul 1880, ea fiind şi capela familiei Iosif Losch, fost proprietar al fabricii de sticlărie. Localul şcolii fondată de Iosif Losch (1846) a fost folosit în perioada 1846 – 1880 de către muncitorii sticlari (catolici) şi ca locaş de rugăciune. Datorită faptului că în acele vremuri aducerea unui preot nu era posibilă, duminicile şi în zilele de sărbătoare, învăţătorul oficia slujbele religioase, muzicale, nu arareori de o anumită valoare culturală.

Înainte de anul 1820 (anul cumpărării terenului pentru construirea fabricii de sticlărie), la Tomeşti exista o colonie cu o populaţie de religie romano-catolică, deoarece von Pfantzels cumpărase şi dreptul de „patronat al bisericii romano-catolice în anul 1820”.

Cimitirul catolic era (şi este) în satul Tomeşti, pe partea stângă a şoselei la intrarea în sat, venind de la Româneşti.

Alte culte religioase

O parte din locuitorii comunei au optat pentru culte neoprotestante.

Cultul baptist format din 44 credincioşi din satele Colonia Fabricii (9), Tomeşti (18), Româneşti (17), are case de rugăciune, construcţii noi, moderne în satele Tomeşti şi Româneşti.

Biserica baptistă din Tomeşti în anul 2007

 

Cultul penticostal este mai numeros (121) fiind răspândit în: Colonia Fabricii(40), Tomeşti (40), Româneşti (34), Luncanii de Jos (4) şi Luncanii de Sus (3). Lăcaşe de cult mai modeste se află în Tomeşti şi Colonia Fabricii (o încăpere a fostei creşe-grădiniţă închiriată de la Primărie).

 

 

 

Lasă un răspuns